Frankfurt, din nou

Skyline 2Nu mai făcusem de mult drumul spre Germania cu mașina, mai exact de un an, de când am plecat ultima oară spre România. Prevăzusem totul atunci, știam că-mi va fi greu la început, mai ales în București. La fel de bine știam că în câteva luni mă voi obișnui. Cu împotrivirea mea față de România era ceva în neregulă – intuiam vag. Ce m-am intrebat în tot acest timp a fost, ce voi simți cănd voi pleca din nou.

Cu mașina plină și sufletul deschis, stingher, îmi încep noua transhumanță. Drumul spre Sibiu e perfect – le-au trebuit 20 de ani, dar în sfârșit l-au făcut ca lumea. Sibiul parcă renăscut în mai puțin de-un an, tot drumul în continuare prin Ardeal îmi fac parcă în ciudă cu plecarea mea. Doi pensionari, în floarea vârstei îmi zâmbesc senini, încrezători: nu mai e mult și vedem grâul de neghină separat și-n țara asta a noastră! Melancolia despărțirii m-a cuprins definitiv.

Trecerea graniței a avut întotdeauna o încărcâtură specială – de pe vremea comunismului. Mereu se întâmpla ceva deosebit, cumva prevestitor – ba o pană de cauciuc – pe vremea Daciei, ba un jigler înfundat, o întâlnire neașteptată, oricum ceva se întâmpla. De data asta, chiar pe centură la Arad, noaptea, s-a pus pe ploaie cu clăbuci, așa că ne-am apucat orbecăind să căutăm o pensiune, să mai dormim o noapte-n România. 1 milion camera, culcat, sculat la 7, plecat – Roro la volan. Am dormit în dreapta până după Budapesta, experiența trecerii graniței n-am trăit-o prea intens. 🙂

M-am dezmeticit într-o parcare înspre Gyor, unde urma să trec la volan. Am făcut câteva exerciții, am alergat puțin, apoi m-am așezat și am privit în jur. Atunci am realizat schimbarea, ușurarea, normalitatea. Deodată copilul din mine s-a relaxat, dispăruse agresivitatea, nu mai trebuia să se apere, nu mai trebuia să se chinuie să se facă acceptat, astăzi nu mai luam loc în banca acuzaților al nesfârșitei judecăți. Astăzi puteam fi imperfect … ca lumea. Acceptare, în loc de admirație sau detestare. Am tras adânc aer în piept și m-am simțit liber.

În Austria ne-am mirat sarcastic de amabilitatea naturală a doamnei de la bar. Respect de oameni și de sine.

AutobahnAutostrada din Germania: nesfârșită, masivă, parcă tot sângele, în loc să le pulseze-n ininmă, la nemți s-a transformat în asfalt. Drept, frumos, perfect făcut pentru cealaltă mare expresie a sensibilității lor: mașinile. În contrast cu toți europenii, cultura germană iți impune se mergi numai pe banda a doua și să „depășești” mergând cu aceeași viteză ca cel pe care-l depășești. În cultura germană este absolut strigător la cer să faci cu farurile celui din față – riști să te dea în judecată – în schimb e o virtute să frânezi la câțiva metri în spatele lui și să rămâi lipit până ți se dă din față. Ce le mai plăcea lor să treacă cu șenila peste tine … frumos, civilizat, curat, foarte curat.

Ne oprim să punem benzină. În timp ce alimentez remarc liniștea mormântală din jur. Într-o atmosferă de “The Day After” oamenii din jur par totuși vii, se mișcă calm, mănați de un program sofisticat, care ține cont și de mișcările celorlalți androizi, într-un multi-tasking desăvârșit. La fel de tăcuți se duc la casă, scot cardul, plătesc și se urcă înapoi în mașinile care le-au dat viață. În fața vitrinei de răcoritoare stă un tip blocat, de parcă i s-au terminat cartelele perforate. Zâmbesc și o iau la fugă, fericit că-s încă viu. Aproape începusem după 7 ani de Germania să folosesc și eu cartelele lor perforate … la gândit. Sunt recunoscător că am scăpat o dată din capcana asta și acum sunt imun. Știu însă că vaccinul trebuie repetat periodic.

După 2 ore de stat în blocaj și alte două de mers, ajungem la Idstein, lângă Frankfurt, la prietenii unde urmează să stau următoarele 3 săptămâni.

Mă plimb pe aceleași străzi, merg la același servici, urmează să locuiesc în aceeași localitate, ca acum un an și ca acum 2 ani. Totuși ceva s-a schimbat … în mine: nu mai pot să-i iau prea în serios pe cei de aici, cu sistemul lor care-i multiplică în serie.

2143064010100965516BLhbtK_fsPrima impresie? Cât de incredibil de ușor merge totul aici! Tot ce ține de interacțiunea ta cu societatea devine foarte simplu, odată ce ai acceptat câteva reguli. Și interacțiunea umană la un nivel superficial este simplă și destul de directă – prioritate de dreapta – dar de o banalitate care te face să simți că vorbești cu pereții. Timp de câteva zile îmi repugnă din nou ciudățenia lor, atenția exagerată pe care o dau unor probleme rizibile, seriozitatea cu care cred că omul a fost creat să facă ordine în univers ca într-un dulap cu haine, idealul lor colectiv de a ramăne veșnicele figurine in jocul lor de Lego, uneori ipocrizia fără rușine din politețea lor. De câteva ori îmi vine chiar să las totul și să mă întorc. Dar îmi dau seama că ciudățenia lor nu contează, am învățat să nu mai judec oamenii după ceea ce-mi place sau îmi displace la ei, sau după ce cred eu c-ar fi defectele lor – m-ar împiedica doar să văd binele din ei. Între toate acestea este recomfortantă lipsa șmecheriei, acea cangrenă a scietății românești care ne împiedică de atâția ani să ne ocupăm de noi și de problemele noastre, născând într-una teme false, minciuni și pretexte. Șmecheria, bagatela vicleniei nu este a noastră, ea este arta știm noi cui.

Constat cu bucurie că drumul mi-este clar, iluziile-s în urma mea. Pământul de acasă – tată crezut dispărut – l-am regăsit, și am simțit cât ne-am lipsit. El înțelege de ce m-am ferit in București să infig steagul într-un nou “acasă” oportun și știe că n-o voi face nici aici. Fiindcă e bun.

BrasovÎn final ramâne liniștea și dorul … de ai mei și ale mele, acasă în Brașov.

26 de comentarii la “Frankfurt, din nou”

  1. ar fi si pacat sa nu fiu eu cel care scrie primul pe blocul meu! Dar nu am ce sa iti spun si sunt foarte bucuros! Ce pot sa spun e ca la festival e binisor!

  2. Păcat. Eu azi sunt în Bamboo. Te-aș chema și pe tine, da’ mi-e că n-ai destule fițe-n cap. 🙂

  3. revad si eu cu ochii sufletului cele 2 saptamini petrecute la brasov, o suflare de vant, un vis din zori de zi. unde am fost noi timp de 14 zile de turism in Brasov? in ce vis? imi amintesc cat de echilibrati ne simteam in acel mediu artificial, cat de liber de orice atasamente, aproape iluminati, desigur mici tristeti pasagere, pe care le observam atenti, in calitate de proprii cercetatori. si e drept, acest subiect nu ne misca doar neuronii de pe scoarta cerebrala, simteam ca rezoneaza puternic in adancul nostru….

    cam astea. back to NY morning run now!!

  4. Vezi ca eu una doo ma sui in avion;) !!! E vio nunta ceva? Ne distram? De anu nou sunt la bv, adica sambata! Alfel? Te pup!

  5. CIPRIAN!EXCELENTA PREZENTAREA TA,E O PREZENTARE A REALITATII DIN ROMANIA DE AZI.SI EU,DACA NU AVEAM RESPONSABILITATI OFICIALE IN ROMANIA,UNDE LUPT DIN RASPUTERI CU ,,MAFIILE DE TOT FELUL”(PREVEDERI DIN STATUTUL A.P.P.L.E.)PENTRU SALVAREA IDEALURILOR NOASTRE ,,ROMANESTI”PENTRU CARE ACEST POPOR A FACUT SACRIFICII IMENSE,CRED CA IMI LUAM LUMEA-N CAP.DAR,MAI AM O,,CALITATE”:NU POT PLECA NICI MORT DE PE MELEAGUL UNDE INAINTASII MEI AU TRAIT,AU MUNCIT,AU INVATAT,SI AU LUPTAT PENTRU BINE! MA TEM DE BLESTEMELE LOR SI ALE URMASILOR SI URMASILOR URMASILOR NOSTRII,LASAND TARA IN NECAZURILE IN CARE E FARA VOIA EI A INTRAT.EU AM UN PRINCIPIU DUPA PROVERBUL ROMANESC:DECIT SA PLANGA MAMA, MAI BINE SA PLANGA MA-SA (DUSMANULUI ACESTOR MELEAGURI),LUPTA CU DUSMANUL PANA IL INVINGI!IN VARA ASTA AM VAZUT SI EU CE INSEAMNA CIVILIZATIE,BUN SIMT,ORDINE SI DISCIPLINA LIBER CONSIMTITA,RESPECT PENTRU LEGE,PENTRU,,OM”IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI,IN SPANIA.AM FOST IN TARA VASCILOR(NOI SPUNEM BASCI)BILBAO .,,ACOLO TRAI”E LINISTE SI PACE IN LOCALITATI SI CE E MAI IMPORTANT,LASI LUCRURI IN STRADA,NIMENI NU SE ATIGE DE ELE, LASI MASINA DESCUIATA (CIVILIZAT,IN PARCARE)CU ORICE IN EA, ACOLO GASESTI TOTL SI PESTE O LUNA S-AU MAI MULT…OAMENII? CU ZAMBETUL PE BUZE,TE SALUTA CHIAR DACA NU TE CUNOASTE.- AM VAZUT INTR-O LOCALITATE PRIMARUL.FARA FITE,FARA MASINA,FARA GARZI DE CORP,A VENIT INTR-UN PARCULET CU LOC DE JOACA PENTRU COPII,SALUTA DIN MERS PERSOANELE PE LINGA CARE TRECEA (AM FOST SALUTATI SI NOI, CHIAR DACA NU NE CUNOSTEA)A DAT FETITA IN LEAGAN ALATURI DE CEILALTI COPII APOI A PLECAT,SALUTIND PERSOANELE PE LINGA CARE TRECEA,DAR CIVILIZAT,NEINTERESAT,,,GEN CAMPANIE ELECTORALA”.,,UN OM INTRE OAMENI”!

  6. ba Cip nu-mi vine sa cred ca te-ai intors in jermania dar acuma ca esti acolo, vreau sa te intreb ceva: mergem la vara in ro? 🙂
    Seba, e tare blogul tau, place mult.

  7. Vă mulțumesc pentru aprecieri și pentru deschiderea dvs.
    Am auzit de la cineva o vorbă: „cu România n-ai decât două variante: fie schimbi țara, fie schimbi țara”. Aș adăuga: dacă-ți pasă. Oare de ce, în pofida faptului că sunt atâția oameni care-și doresc normalitate în țara noastră, totuși după atâta timp ramânem atât de departe de ea? Să fie oare atât de mulți cei atinși de blestemul românesc al „morții caprei vecinului”? Să fie oare atât de lung drumul până la faptă, în cazul celor cu intenții bune? N-am găsit un răspuns.
    O certitudine totuși am: când mă voi întoarce în România, n-o s-o mai jignesc fiind dezamăgit de ea, sau așteptând frustrat ca lucrurile să se schimbe. Voi fi împăcat cu ce-mi oferă și ce-mi cere.
    Pentru asta mă pregătesc.

  8. INTENTIA E BUNA ! FAPTA E BUNA ! DAR PUTINI SUNT CEI CE APRECIAZA…RESTUL, DIN NEPRICEPERE, SNOBISM, LACOMIE, SI…ALTELE, NU APRECIAZA IDEILE, FAPTELE BUNE,CA NU VOR. ZI-LE DE DESTRABALARI, DE BANI, DE AVERI, SI SA-I VEZI CE ZIC:,,ESTI TARE”…! ASTA E ! CAT O TINE…

  9. Ce faci ma cipoaca?Esti bine? Mai zi si tu ceva…Ma bucur daca te-am emotionat putin cu precedentul mesaj.Inseamna ca mai ai si tu cate un sentiment…Te pup,Boboaca

  10. Ce sa fac bai bubu, ma odihnesc dupa marea transhumanta: de la inceputul lui sept. am facut drumul Bucuresti- Frankfurt de 3 ori (dus-intors), dar acum ne-am reunit cu totii aici si suntem super-fericiti ca o avem in sf. pe Ale cu noi. In privinta sentimentelor: de fapt suntem toti sentimentali (chiar si tu 🙂 ) !!!
    Imi revion un pic si m-apuc din nou de scris. Ca-n BV nu-i nicaieri, frate ! Te pup, buboaca !

  11. Sunt din ce în ce mai mulți aceeia care regăsesc valorile României, iar când aceștia vor prevala, vor prevala – prin credința lor – și valorile noastre. Nu cred să mai dureze mult. Trebuie doar să le râdem în nas nultăților și să ne bucurăm că e aproape de sfârșit vremea lor.
    Dar e greu să vezi clar în vremuri tulburi.
    Societatea românească, noi ca popor nu aveam după război maturitatea necesară pentru a ne conserva sistemul de valori – de aceea ne-a năruit atât de profund comunismul. Prinsesem mult prea puțină consistență și strălucire ca nație.
    De accea durează atât de mult regăsirea.

  12. „Sunt din ce în ce mai mulți aceeia care regăsesc valorile României, iar când aceștia vor prevala, vor prevala – prin credința lor – și valorile noastre. Nu cred să mai dureze mult.”. Da, e posibil! Desi de obicei sunt mai sceptica, acum zic asta pentru ca am urcat in weekend in arcul nostru de triumf, pentru ca era deschis in cadrul manifestarilor dedicate celor 550 de ani de atestare documentara a Bucurestiului, si am vazut, cu mare uimire si, tre sa recunosc, emotie, gandurile pe care bucurestenii le-au scris in caietul de impresii: „La multi ani, Bucuresti iubit!”, „Sa ne traiesti, Bucuresti!”. Si erau multe astfel de ganduri si era multa lume „pe Arc”, lume care admira busturile regelui Ferdinand si al reginei Maria, lume care se poza cu ele si cu arcul, asa cum ma gandeam ca facem cu totii doar…afara. Deci oamenii tanjesc dupa tara lor, dupa valorile pe care le-ar putea avea, si asta ma face sa cred ca, in tara asta, nu se rezuma totul doar la „piticul porno” si „stirile de la ora 5”. Sau cel putin sper…

  13. Mă bucură mult ce-mi spui și într-adevăr astea sunt lucrurile pe care merită să le observăm și din care ne putem trage energie, cu singura observație că oamenii nu caută valorile pe care „le-ar putea avea” ci pe cele pe care le au, dar care n-au însemnat nimic foarte mult timp.
    Schimbarea este evidentă, ce mă distrează pe mine este că tocmai cei care vor fi eliminați sau marginalizați de această schimbare (șmecherii și mitocanii) își dau seama cel mai puțin de ea, nu vor s-o vadă. Trebuie s-avem doar încredere și răbdare.
    Aaa, și ce e „piticul po***”?

  14. fizic aici esti acasa..ramane sa-ti transferi si parte emotionala vis-a-vis de Brasov si cred ca vei fi complet! aici cu Ale si Rodica.
    sigur aici „te-ai ” gasit…si chiar daca mai ajungi ..in Brasov poate ca vei considera o VIZITA INTR-O TARA STRAINA!asa cum gandim noi romanii!
    pot suscrie cateva impresii despre prima vizita ..despre nesfarsitele autostrazi PERFECTE
    despre felul cum interactioneaza toate comunitatile..e deosebit..
    e aici o liniste a civilizatiei..o liniste… „ai siguranta” (cum ai spus)unui trai decent.in matematica germana..nu e loc de greseala si asta poate ca e tot farmecul.nu deranjeaza pe nimeni..si de aceea „nesimtiti” nu au ce cauta in aceasta ordine lor le place dezordine haosul sa creeza panica sa poata conduce…
    plec de la tine..cu sentimentul de regret..si multi atomi din mine ar ramane..nu stiu la ce ar folosi dar poate ca cu ce am asimilat de cateva zile de Germania..voi reusi sa intru in focul..munci acolo unde abia invatam matematica precisa..

  15. BUNA DIMINEATA CIPRIAN ! CE MAI FACETI VOI ? VAZAND COMENTARIILE DE MAI SUS , IMI FUGE GANDUL LA TAM-TAM-UL DE PE-AICI IN ULTIMELE ZILE REFERITOR LA PREMIUL NOBEL.,,PAPAGALII”DE PE-AICI , NICI UNA NICI DOUA O TIN PE-ALOR:HERTA MULER SCRIITOAREA ROMANA…..FALS SI DEMAGOGIC . TALENTATA SCRIITOARE , LAUREATA A PREMIULUI NOBEL ,,E SCRIITOARE GERMANA NASCUTA IN ROMANIA .SCURT.CA ARE CURAJUUL SA ARATE NENOROCIRILE DIN ,,ROMANIA COMUNISTA CARE PERSISTA SI AZI, E CINSTEA DOMNIEI SALE SI NIMENI NU ARE VOIE SA RASTALMACEASCA NIMIC ! PUPATORII DE C…,PAPATORII DE C…ASA SUNT EI, SI VOR FI, CA AU RAMAS CU EDUCATIA SECURISTO-COMUNISTO-BOLSEVICA DE CARE NU SE DEBARASEAZA USOR . E GREA MUNCA , MAI BINE SE DA CU ,,CLANTA”SI SE CASTIGA MAI USOR . MACHIAVELISMUL E AICI ! CAT VA MAI STA ! CA , S-A CAM TREZIT POPORUL , AJUTAL-AR DUMNEZEU !

  16. Buna dimineata,
    bine facem, agitatie mare cu amenajarea casei.
    Aici in Germania e respectata originea romaneasca a Herthei Müller. Chiar ieri am vazut un afis imens in Frankfurt: „Felicitari Germaniei, felicitari Romaniei ! Scriitoarei germane, formata in Romania i-a fost decernat Premiul Nobel.”. Pe afis erau steagurile ambelor tari. Frumoasa abordaqre de „mandrie comuna”.

  17. BUNA DIMINEATA ! SCUZE ! DAR ORIGINEA HERTHEI MULLER E G E R M A N A ! NASTEREA IN ROMANIA SI FORMAREA SA CA OM ,NU DA DREPTUL NIMANUI DE A O ,,REVENDICA”.NUMAI CU ACCEPTUL PERSONAL LIBER-CONSIMTIT (DAR NU IN STIL COMUNIST) DESPRE SCRIITOARE SE POATE VORBI DE ,,MANDRIE COMUNA”. ATIT. SA FII CINEVA , DAR SA SUFERI ATITEA UMILINTE , UNDEVA , UNDE NULITATILE SUNT LA,,RANG INALT”SIGUR NU MAI AI CHEF DE NICI O ,,MANDRIE”. ASTA, CU ,,MANDDRIA PATRIOTICA”E ,,LOZINCA ”. COMUNISTA. ,,TE MANDRESTI CU CE FACI TU , MERITELE SUNT ALE TALE, RESTUL , E CEVA FIRESC”! NU E IMPORTANT UNDE TE NASTI,NICI UNDE TRAIESTI , CI CUM TRAIESTI SI CINE ESTI TU, CE FACI TU PENTRU TINE SI SEMENII TAI , CE LASI IN URMA TA, POSTERITATII PENRU A FI APRECIAT . IN CAZUL HERTHA MULLER , FELICITARI GERMANIEI CA ARE OAMENI DE ISPRAVA , FELICITARI SI ROMANIEI CA PE MELEAGUL SAU S-A NASCUT O PERSONALITATE ! ATAT.

  18. Este mare diferenta dintre tarile occidentale.
    De exemplu distanta dintre Canada si Germania este tot la fel de mare ca aceea dintre Germania si Romania ca dezvoltare.
    Vezi imaginile de mai jos ca se te convingi:
    http://www.canada.php0h.com

    Canada este mult inapoiata fata de Germania.

  19. Am vazut fotografiile de pe site, interesant demers si probabil foarte util. Multi romani parca nu observa cat de multi a avansat Romania si viseaza in continuare la emigrare ca la un salt spre o lume plina de caini cu covrigi in coada. Evident urmeaza o mare dezamagire.
    Germania este intr-un mare declin. Desi ordinea si curatenia se pastreaza intrucatva, societatea germana nu are solutii pentru marile ei probleme. Nu sunt convins in privinta comparatiei intre Canada si Germania … dar evident, nu cunsoc Canada.

    Numai bine.

Lasă un răspuns