Foarte interesantă percepția pe care o avem despre propria vârstă. Îmi aduc aminte că la 30 îmi cădea cerul în cap, când eram copil însă, vroiam doar să cresc mai repede. Acum, la 36 mă simt mai tânăr decât la 35.

Fiecare vârstă are condiționările ei și – odată obișnuiți cu ele – ne e teamă să le schimbăm. De fapt suntem și ne simțim bătrâni doar în raport cu etapa din viață pe care tocmai am încheiat-o. În același timp suntem tineri și “verzi” în raport cu etapa care tocmai începe și trebuie – pentru a ne simți ca atare – doar să lăsăm în urmă ce am încheiat.
Deci, până la urmă, ce e bătrânețea? Lipsa curiozității, cred eu.